Să mă iubești!
Atâta-ți cer…
În întunecimea nopții fi-mi tu raze de soare.
Mă culcasem lângă surâsul tău și mă simțisem acasă.
Mi-ai soptit iubirea, însă eu…
Mi-ai fost scut în războiul cu mine însămi.
Când valurile vieții au dorit să-mi înece sufletul,
Tu mi-ai prins lacom inima din adâncimile ei.
În palmele tale mi-am citit viitorul.
Am colindat lumea pentru a ne găsi.
Unul pentru altul am fost de la începutul timpului.
Un început fără sfârșit.
Iubirea noastră n-a murit.
Însă o inimă a încetat să mai bată.
Îmi învălui visele-n amintiri,
Iar amintirile-mi devin clipe dulci.
Te simt aici, acum.
Lumea-mi șoptește să-ți uit iubirea.
Uitarea poveștii noastre de iubire ar fi pumnalul care mi-ar ucide inima.
Te invoc a mia oară,
Pentru ca inima să simtă ceea ce n-a mai simțit.
În amintirea ta îmi înșirui cuvintele.
Te iubesc!
Iar iubirea mă duce cu gândul la o zi în care vom fi din nou unul în brațele celuilalt!
Până atunci tu…să mă iubești!