Descriere
Despre ce e “Roma: misterul celor Șapte Praguri”
Este un roman inițiatic cu mister, cu actiunea plasata în Roma, care pornește de la o vacanță “normală” și o rupe brusc spre ceva imposibil: un afiș despre desen care te cheamă la o adresă ce „nu există”, iar când personajele ajung acolo intră într-o Academie unde ușa de ieșire dispare.
De acolo, povestea merge pe trei axe care se împletesc:
– Mister & probe (tip escape/inițiere): personajele sunt puse să treacă prin șapte uși, fiecare cu “coduri ale vederii” – nu doar puzzle-uri, ci praguri care testează felul în care percepi realitatea.
– Societate secretă: există un “Ordin” care urmărește, controlează și vrea să închidă ce ar putea elibera oamenii.
– Memorie & identitate: miza reală nu e doar “să scape”, ci să-și recupereze ceva pierdut (rădăcini, adevăr interior, rol), iar desenul devine cheia prin care se reface conexiunea.
Cele șapte uși sunt și o metaforă pentru etapele prin care trece un om când începe să deseneze (frica, judecata de sine, nevoia de control etc.) – adică thrillerul are un “miez” de transformare personală, nu e doar aventură.
Am scris cartea din două obsesii care nu mi-au dat pace:
- Roma – orașul etern, care pare că are straturi peste straturi, ca un secret peste alt secret.
- Desenul – felul în care, când începi să vezi cu adevărat, nu mai poți fi același.
Așa s-a născut „Roma: misterul celor Șapte Praguri”, un roman de aventură și mister, în care un grup de oameni ajunge într-o Academie imposibilă și e pus să treacă prin șapte praguri. Nu ca să “învețe să deseneze”, ci ca să învețe să vadă.
Doar că în umbră… cineva îi urmărește….
Lansarea, foarte curând!
Pretul promotional de 55 lei (care include transportul)/1 bucata carte, pentru precomandă este valabil până la 1 Martie 2026.
Livrarea se va face imediat, iar fiecare client va fi sunat imediat după ce achită.
Vă mulțumesc!
Adriana (cu un creion în mână) Mînzat
Am închis această carte și, pentru câteva minute, am rămas cu privirea pierdută, de parcă m-aș fi întors dintr-o călătorie care nu s-a simțit deloc a fi ficțiune. Această poveste nu este doar despre Roma sau despre misterul unor „Șapte Praguri”; este o oglindă în care m-am văzut, cu toate fricile și momentele în care am simțit că viața mea a devenit o „fotografie corectă tehnic, dar fără profunzime”.
M-am regăsit atât de mult în Melania. Am simțit acel gol subtil care se instalează între zile, acea senzație de robotizare într-o lume în care totul este la un clic distanță. Mi-a tremurat inima odată cu a ei când a găsit afișul acela pe un zid vechi din Roma, cel care spunea că desenul nu este despre talent, ci despre a învăța să vezi.
Ceea ce m-a tulburat cel mai tare a fost contrastul dintre Melania și Ștefan. Ștefan, care vedea Roma prin obiectivul camerei foto, căutând cadre perfecte și unghiuri bune, dar ratând vibrația reală a momentului. M-a durut sufletul să realizez că, uneori, și eu mă port ca el — încercând să controlez totul prin rațiune, pierzând esența pentru că mă tem să fiu „expus”.
Pragurile Melaniei au fost și pragurile mele. Am simțit greutatea fiecărei uși care nu era din lemn sau fier, ci „din mine”. M-am mâhnit atât de tare atunci când ea a realizat că cel în care avea cea mai mare încredere nu o vedea cu adevărat. Dar, mai presus de toate, am învățat că „linia tremurată este un început, nu un eșec”.
Această carte m-a învățat că a te căuta pe tine însuți este singura călătorie care merită orice preț. Am terminat lectura simțind că am primit o cheie — nu una care să deschidă uși exterioare, ci una care mi-a deschis ochii către propriul meu adevăr.
Este o carte pentru oricine a spus vreodată „nu pot”. Este un drum de la „a te uita” la „a vedea”, iar eu, după ce am citit-o, simt că am început, în sfârșit, să mă întorc spre mine.
Mulțumesc Adriana. Este magică această carte și m-a făcut să retrăiesc zilele petrecute la cursul tău, zbuciumul, furia, frustrarea dar și bucuria când am văzut ce a ieșit din mâinile mele, sub îndrumarea ta.
Alina Leonte –
Deși nu sunt o mare amatoare de ficțiune, această carte a reușit ceva ce nu s-a mai întâmplat de vreo 6 ani încoace: să mă captiveze cu adevărat de la prima până la ultima pagină. Am terminat-o într-o singură zi, pur și simplu nu am putut să o las din mână!
„Roma: Misterul celor Șapte Praguri” este o poveste dulce-amăruie, care te poartă cu finețe prin cotloanele Romei, dar mai ales prin cele ale propriului suflet. Pentru mine a fost o experiență surprinzătoare care mi-a oferit o stare profundă de introspecție și frumos, împingându-mă să „văd” dincolo de aparențe.
Un farmec aparte l-a reprezentat faptul că am regăsit în text ecouri ale conversațiilor din comunitatea noastră, „Desen pentru netalentati”, ceea ce m-a făcut să mă simt foarte aproape de personaje și de universul creat de autoare.
Felicitări din inimă, Adriana Mînzat! Ai un talent deosebit de a transmite emoție și profunzime. Recomand această carte oricui este în căutarea unei lecturi autentice, care să hrănească spiritul și să deschidă noi perspective interioare. Este o călătorie care merită parcursă!
Denisa Pintea –
O carte captivanta, care mi-a dat un imbold in cunoașterea de sine si mi a redeschis apetitul pentru a reveni in Roma. O recomand oricărui iubitor de carte.
Sorescu Dan –
E o carte frumoasa, de citit intr-un week-end ploios langa semineu, sau pe o banca in parc la soare…Chiar daca notiunile caee tin de arta desenului si a picturii sunt cam stiintifice pentru mine( nu m-a atras desenul sau pictura ca sa le si practic), cartea e atractiva si cu suspans…m-a dus cu gandul la Codul lui Da Vinci! Asta e de bine, zic eu.😘
P.E. –
Felicitări, Adriana !
Cartea ta este o carte ” de invatatura”
Eu care nu ma pricep la …desen, pictura, sculptura ..dar îmi place sa ma bucur de ele…am fost captivata complet
Nu este o carte “usoara”, nu o poți citi pe ” diagonala “…dar ai atat de multe lucruri de învățat din ea !
Psihologia sta alături de arta desenului …
Minunate si ilustrațiile cu descrieri și interpretări
Mi-a plăcut mai mult decât m-am asteptat 👏
Și Roma …ce sa mai zic …
Mulțumesc mult !
Daniela –
Adriana, mulțumesc cu recunoștință pentru carte! M-a captivat, am citit-o mai întâi cu ochii minții, și apoi cu inima, atât de tare m-a prins! Este scrisă simplu, fără complicații inutile, dar acțiunea este surprinzătoare până la final, te duce din exteriorul monumentelor superbe ale Romei spre interiorul tău, devii unul din personaje, descoperi calea către tine și talentul tău ascuns împreună cu ele! Descoperim că fiecare din noi poate fi artist, oricât de netalentați ne-am crede, dacă privim din perspectiva inimii, a esenței noastre autentice!
Cartea ta are o narațiune cinematică care m-a făcut să o urmăresc ca pe un film! Și da, chiar mi-ar plăcea să fie transpusă cinematografic! ❤️
Maria C. –
Interesant. In percepția mea, cartea pare a fi scrisa si creata de 3 identități diferite. Partea a 3-are total alt limbaj, alt flux si energie fata de primele 2. In partea 3 parca faci calcul de structura in exprimare😅. Bravo! Aștept continuarea👏🏻. Fii inspiratie⚡😘
M.L. –
Este vorba de praguri care duc spre frici ascunse, amintiri dureroase sau convingeri false, cum că nu se poate, iar arta și desenul sunt numai pentru talentați.
Si, în final, e drumul către vindecare și regăsire de sine.
Până la urmă despre asta e viața.
Mulțumesc, Adriana!
Marius –
Foarte faină cartea.Felicitări!O împletire între ficțiune,pshihologie şi desen.Aş vedeao ca scenariu de film.Mi-a plăcut tare mult.Felicitări încă o dată şi la mai multe!Te îmbrățişej şi mulțumesc mult!🤗😘❤️
W. W. –
La fel că un film – unora le place de acțiune, alți saien sfixen, ,de groază.Dar când apare unul în care vezi viața cotidiană cu implicațile vieții parcă te atrage mai mult.Asa este și cu cartea Adrianei.
7 oameni,7 caractere,7 destine.
Fiecare este unic în felul lui și diferența dintre caractere este colosala. Că foitele unei cepe, oamenii au un anumit nivel de înțelegere văzut prin ceea ce a trăit, ceea ce a văzut, foarte diferit unul de altul.Si toți converg către același scop adevărul divin.
Depinde de fiecare de deschiderea prin care privește, totul, toate semnele din viața lor,a celor din jur,de deschiderea spre a interpreta a înțelege, a și pune întrebări spre rezolvare , a găsi soluțiile la toate evenimentele din viața lor.
Scopul final -adevarul divin este un drum lung și anevoios. Cunoaștete pe tine că structura psihica și fizica. Cum funcționam cum depășim situațiile.Fiecare încercare este un prag pe care îl plătim Cu cât este mai scump cu atât lecția a fost mai profunda.
Creația prin artă deschide alte drumuri,alte perspective.A vedea ce nu se vede, a te regăsi pe tine in toate. Mulțumesc.
anonim –