„Câinele cu ochii albaştri” al lui Gabriel Dinu conferă cuvintelor acea distincţie necesară rămânerii lor în cel mai clar înţeles. Cuvintele nu sar din dicţionare direct în tranşee sau în centrifugă, dar nici nu stau aranjate în vitrină. Se creează funcţia elementară de propagare liberă şi directă a ideii, încât frumuseţea scrierii poate fi asemuită unei religii corecte şi motivante. Nu m-aş feri să trag o concluzie acum, totul fiind de bine odată cu acest volum de debut. Dar, prefer să citez spusele lui Aurelian Titu Dumitrescu, despre Gabriel Dinu şi poezia sa, la care subscriu în totalitate: „Scrierile pe care le are sunt foarte periculoase pentru autor şi probabil că îl sperie până şi pe el uneori. Nu ştiu cum va sfârşi poezia lui Gabriel Dinu, dar ea a început bine şi mă simt solidar cu acest autor, pe care îl simt al meu şi căruia îi doresc succes.”

Există printre noi poeți pe care îi alege poezia, răsturnând peste ei cuvintele întocmai ca o ploaie de vară care începe din senin, cu un fulger, după care toată apa unui cer sătul să fie doar infinit albastru, curge în șiroaie de râu ce și-a ieșit, înfuriat, din matcă. Volum de debut, “Câinele cu ochii albaștri” n-are nimic din timiditatea unui început. Poetul nu se joacă cu cuvintele, nu încearcă stiluri și nu trage cu ochiul în Raiul poeților care și-au asigurat déjà un loc în nemurirea lumii. Gabriel Dinu știe exact cine este, ce vrea și știe și cum să obțină ce vrea. Poezia lui este esență, metaforă și forță. Fiecare poem este unic, fiecare cuvânt din vers este exact acolo unde-ar trebui să fie, ideile sunt clare și nu se repetă, expresiile nu încifreză trări, ci le descifrează, metaforele tună, finalul este un omagiu închinat unor vieți ce-au plecat într-o lume în care nu mai există doruri și-n în urma volumului de versuri rămâne un gust rece și proaspăt al unui umăr gol, atins de o ploaie de vară. Cuvântul, adevărul din el, i s-a așezat poetului la picioare, iar el s-a aplecat, l-a ridicat dintre oameni și la înălțat până la nori. Să mai plouă odată în cascade!

„Într-o lume clar aservită banului, clar improprie visului și poeziei a vorbi despre suflet, simțire și frumos pare un demers demodat, desprins din stampele bunicilor. Gabriel Dinu vine cu un mesaj de forță în volumul său de debut, iar titlul „Câinele cu ochii albaștri” îngădui lungi și îndelungi explorări, stârnește stări meditativ – reflexive, provoacă insomnii tocmai prin nenumăratele inversări dintre obiect și subiect, planând adesea peste versuri senzația că această căutare emblematică a lui Dumnezeu este luată numai ca pretext pentru propria testare a limitelor, pentru propria identificare. Ei bine, tocmai această pistă falsă este calea pe care merge poetul pe drumul către inima și mintea cititorului atunci când îl face complice la actul creației sale, demersul său trădând oricărui novice sau avizat un îndelung exercițiu al scrisului. Personal îl știu pe Gabriel Dinu de la începuturile sale, primii pași literari fiindu-i îndrumați de Aurelian Titu Dumitrescu, iar îndestularea spirituală de lângă cel care-a scris „Antimetafizica” cu Nichita Stănescu i-a priit, volumul acesta de debut mustind de sobrietate și maturitate.”

De la textele doamnei Angela Marinescu literatura română nu a mai cunoscut o poezie atât de stranie ca a mai tânărului Gabriel Dinu „În urmă cu douăzeci de ani, am avut bucuria și onoarea de a-l debuta în „Viața Românească” și sunt încântat de acest gest al meu și azi.Acum,maturul artist își pregătește volumul prim cu titlul „Câinele cu ochii albaștri”.Durata de la apariția în revistă și cea dintre coperte este aproape la fel de mare ca în cazul lui Tudor Arghezi.De mai multe ori,Gabriel Dinu a vrut să renunțe la artă,dar mesajul său genetic nu i-a dat pace. Scrierile pe care le are sunt foarte periculoase pentru autor și probabil că îl sperie până și pe el uneori.Nu știu cum va sfârși poezia lui Gabriel Dinu,dar ea a început bine și mă simt solidar cu acest autor,pe care îl simt al meu și căruia îi doresc succes.”

Ați încercat vreodată sa înghesuiți trăiri, indiferent de ce natura, in cuvinte? "Câinele cu ochii albastrii " abunda in poeme sofisticat de limpezi in care autorul are harul si curajul de a( -si ) exprima trăirile, întrebările, concluziile... Luptele. Sunt versuri care cearta si versuri care mângâie, unele canta resemnate dezamăgirea, altele recunostiinta. Fiinteaza, in poeme, metafore din care țâșnește in torente libertatea, si ironii care pufnesc a sarcasm sănătos, romanesc! Felicitări, D-le Dinu Gabriel!!!