Descriere
De la sărăcie la extaz – o carte fără mănuși
„De la sărăcie la extaz” nu este o carte care se joacă cu mănuși de catifea. Este o oglindă curajoasă, nefiltrată, care reflectă viața așa cum e: murdară, aspră, uneori hilară, alteori nemiloasă.
Este o carte despre curajul de a spune lucrurilor pe nume și despre frumusețea brutală a realității.
Povestea din spatele paginilor
Orice drum începe cu pasiunea pentru scris — fie că te găsește din copilărie sau te lovește mai târziu, când ai mai mult de pierdut.
„Pentru mine, scrisul a început calm și s-a transformat într-o răfuială cu viața, o luptă care s-a liniștit abia odată cu această carte. Scrisul scoate din oameni ce au mai bun, mai sincer, mai viu.” zice autoarea.
Ce găsești în „De la sărăcie la extaz”?
Povești brute, autentice, fără înflorituri. Umor fin și autoironie, ca să îndulcească ce nu poate fi schimbat. O călătorie emoțională fără cronologie forțată, exact ca viața reală.
Întâmplări care îți amintesc de propriile bătălii, dacă îndrăznești să privești dincolo de aparențe.
Stilul? Simplu, direct, sincer
Cartea te invită la o conversație fără măști, ca între prieteni buni.
Nu vei găsi aici perfecțiunea Instagram-ului sau rețete de fericire instant. Vei găsi praf, sudoare, greșeli, râsete și lacrimi – toate trăite, nu inventate.
Pentru cine este această carte?
Pentru cei care:
- Vor să trăiască mai sincer.
- Sunt gata să renunțe la poveștile „frumos ambalate”.
- Caută o lectură care zgârie puțin, dar vindecă mult.
O invitație deschisă
De la sărăcie la extaz nu îți oferă răspunsuri. Îți oferă, în schimb, curajul de a-ți pune întrebări.
Și poate, poate, o oglindă în care să te vezi mai clar.
Comandă „De la sărăcie la extaz” și lasă poveștile să îți vorbească despre viața așa cum este: dură, imperfectă, dar plină de sens.
N-am citit, am trăit cartea asta. Fiecare pagină e o scenă dintr-un film pe care-l aveam deja în memorie.
Elena –
Mi-a adus aminte de copilăria mea din Brăila. Am plâns, am râs, am sunat-o pe mama.
Marius –
Dacă ai crescut în România anilor ’80–’90, e imposibil să nu simți cartea asta în stomac. Și-n suflet.
Oana –
Nu e literatură. E viață pe hârtie. Viață vie
Dan –