O carte asa cum bine spune si autoarea "confesiune", pe care nu ar fi indraznit oricine sa o publice. Greu pe alocuri, zbucium si durere, boala si saracie, dar continui sa citesti. Nu se mai scriu asemenea carti, pentru ca toata lumea vrea sa publice dulcegarii si de bine. A scris fata asta traznet, liber si fara bariere. Recomand la toata lumea, indiferent de genaratie.

Nu e literatură. E viață pe hârtie. Viață vie

Dacă ai crescut în România anilor ’80–’90, e imposibil să nu simți cartea asta în stomac. Și-n suflet.

Mi-a adus aminte de copilăria mea din Brăila. Am plâns, am râs, am sunat-o pe mama.

N-am citit, am trăit cartea asta. Fiecare pagină e o scenă dintr-un film pe care-l aveam deja în memorie.