Într-o lume în care inteligența artificială se instalează mai repede decât plita cu inducție, iar oamenii se tem că vor fi înlocuiți de roboți care scriu mai bine decât ei, ne întoarcem — ironic și inevitabil — la Asimov.
Nu doar pentru nostalgia SF-ului citit pe sub bancă, ci pentru că omul chiar a văzut ce vine.
Cu ochi de biochimist, condei de romancier și intuiție de vizionar.
„ChatGPT o să ne ia jobul!”
Stai puțin, Asimov avea deja un răspuns în 1942.
Isaac Asimov (1920–1992) a fost genul de om care te-ar fi făcut să te simți prost de cum îți petreci timpul liber. Între două articole despre fotosinteză și o trilogie SF scrisă în weekend, publica o carte.
Nu doar un scriitor, ci un arhitect literar al viitorului digital. Un om care a formulat Legile Roboticii înainte ca lumea să afle ce-i un algoritm și de ce e atât de greu să-ți recapeți parola de Gmail.
Romanele lui despre roboți și morală au anticipat exact ce trăim azi: dileme etice, dependență de tehnologie, interacțiuni emoționale cu AI-ul și frica de a fi… înlocuiți.
În articolul meu complet, vorbesc despre:
– de ce Legile Roboticii sunt un fel de GDPR emoțional pentru androizi
– cum ne-am transformat în personaje secundare dintr-un roman scris deja
– ce-ar zice Asimov despre noi, cei care cerem sfaturi motivaționale de la roboți
Și, firește, n-am uitat nici de Borgii din Star Trek.
📖 Citește articolul integral aici:
Când viitorul ne prinde din urmă – pe Sarina.ro
Dacă ți-a plăcut acest articol, s-ar putea să-ți placă și cartea mea — „De la sărăcie la extaz”.
Nu e despre roboți, dar e despre oameni.
